Alegerea parfumului

Cuvantul parfum isi are originea in latina, per fumus insemnand prin fum.

In civilizatiile antice,  parfumurile, obtinute fara alcool sau distilare, se prezentau sub forma uleiurilor si a unguentelor parfumate precum si a tamaiei care, prin ardere, degaja arome agreabile.  Arderea lemnului,  a gumelor, rasinilor si a compozitiilor aromatice era cea mai simpla metoda pentru a difuza miresme agreabile. Cu peste 5000 de ani in urma, egiptenii ardeau mirodenii pentru Ra, zeul soarelui. Locurile in care evolua arta parfumeriei erau templele, unde aveau loc fumigatii purificatoare si fumigatii inchinate zeilor. Dar arta parfumului nu se limita doar la fumigatii. Preotii fabricau unguente si farduri pe care le foloseau zilnic pentru toaleta statuilor divine si pentru imbalsamarea marilor personaje. Balsamurile si unguentele avand la baza grasimi sau uleiuri saturate cu plante sau condimente au fost imediat adoptate de catre egipteni. Acestia purtau pe cap conuri parfumate formate din grasimi aromatizate cu uleiuri vegetale care, prin topire, se prelingeau pe fata, parfumand-o. Nefertiti se imbaia in apa de iasomie inainte de a se unge cu ulei de santal, ambra si extracte de flori rare. Prima apa de toaleta s-a numit kyphi si era un amestec de miere, struguri, vin, mirt, sofran si ienupar.

 Parfumul

 Denumirea generica de parfum este folosita pentru a descrie orice aroma agreabila.

Parfumurile se clasifica in:

 Parfum  (denumit si extract sau esenta): este produsul cel mai concentrat, continand uleiuri esentiale in procent de 15-30% si alcool pur de 96%;

Apa de parfum:  un produs mai putin concentrat, continand uleiuri in procent de 10-15%, alcool de 90% si apa;

Apa de toaleta:  contine uleiuri intre 3-10%, alcool de 70-80% si apa.

Persistenta unui parfum este data in primul rand de concentratia de uleiuri esentiale ce intra in compozitia acestuia si in al doilea rand de un continut ridicat de extracte lemnoase si de origine animala - acestea au rol si de fixator (ex. mosc, ambra, vanilie, santal, etc).

Structura unui miros este cel mai des reprezentata sub forma unei piramide ce are o baza, un mijloc si un varf. Evolutia parfumului pe piele este rezultatul evaporarii substantelor ce se afla la baza acestuia. Fiecare ulei esential are un anumit grad de volatilitate, cele mai volatile fiind citricele, urmate de flori si alte fructe, cele mai putin volatile fiind substantele lemnoase si cele de origine animala. Prin urmare, in nota initiala (sau de varf) a parfumului vom gasi substantele cele mai volatile, a caror aroma o vom simti timp de 10-15 min, in nota de mijloc vom gasi substantele ce se volatilizeaza in 2-3 ore iar in nota finala substantele cele mai greu volatile, ce persista mai mult de opt ore pe piele. Aceasta evolutie este valabila pentru parfumul-extract. Pentru produsele mai putin concentrate, datele sunt diferite. Daca parfumul extract are 20% nota initiala, 30% nota de mijloc si 50% nota finala, in cazul apei de toaleta ajungem la 50% nota initiala, 30% nota de mijloc si 20% nota finala.

 Cum testam un parfum?

 Evolutia parfumului pe piele este influentata de tipul de piele (uscata, grasa) si de ph-ul acesteia (adica de gradul de aciditate al pielii). Parfumul se evapora mai repede pe o piele uscata si persista mai mult pe o piele grasa (aplicarea unei creme nu permite  volatilizarea rapida a parfumului). Din aceste motive se recomanda ca atunci cand doriti sa achizitionati un parfum sa il testati mai intai pe pielea dvs. Este indicat sa testati un parfum dimineata cand simtul olfactiv nu este inca saturat. Incercati mai intai parfumul pe blottere de hartie (fasii de carton) iar daca aroma va e pe plac aplicati parfumul la incheietura mainii. Nu mirositi imediat (veti simti doar vaporii de alcool) si nu frecati locul parfumat deoarece aceasta va duce la o evaporare mai rapida a parfumului si implicit la denaturarea mirosului. Nu incercati mai mult de 3-4 arome deodata. Daca nu mai distingeti aromele, inhalati aroma de cafea naturala pentru neutralizarea simtului olfactiv. Purtati parfumul cel putin doua-trei ore inainte de a-l cumpara pentru a-i putea aprecia intreaga evolutie, de la nota initiala pana la nota finala.

 Cum ne parfumam?

 Parfumul, indiferent daca e vorba despre parfum extract, apa de parfum sau apa de toaleta se aplica pe piele, la incheietura mainii, a antebratului, dupa ureche, la incheietura genunchiului, practic in locurile unde venele sunt mai aproape de piele si se poate simti pulsul. Uleiurile esentiale ce stau la baza parfumului intra in piele si incep sa se evapore datorita caldurii corpului. Nu parfumati imbracamintea, mai ales daca folositi un parfum concentrat; s-ar putea sa lase pete (avand in vedere concentratia mare de uleiuri esentiale). Daca doriti totusi ca si imbracamintea  sa fie parfumata, aplicati parfumul pe accesorii vestimentare din tesaturi naturale, cum sunt esarfele de matase - acestea pastreaza aroma un timp indelungat.

Parfumul - natural sau sintetic?

 Prin intermediul chimiei de sinteza s-a reusit obtinerea unui miros la comanda, pornind de la componente naturale sau artificiale. Pana in jurul anilor 1880 parfumierii aveau la dispozitie doar cateva sute de esente pentru parfumuri deoarece nu existau decat esente naturale. Din aceasta cauza creatiile lor erau limitate. In 1856 chimistul M. Perkins a obtinut primul colorant de sinteza, fapt ce i-a convins pe chimisti ca mirosurile si culorile pot fi reproduse si sintetic. Odata cu sintetizarea mirosurilor creatiile de parfumerie s-au diversificat. Sinteza cumarinei in anul 1866, cu mirosul ei de fan proaspat cosit, a permis crearea celebrului parfum Fougere Royale de catre Houbigant. A urmat heliotropina in 1869, vanilina in 1876 - component al extractului de vanilie (folosita in parfumul Jicky al lui Guerlain), in 1880 chinoleina cu miros de tabac si piele. In 1890 nitromoscurile au reusit sa inlocuiasca moscul natural - substanta foarte scumpa si interzisa la comercializare in zilele noastre (pe piata neagra moscul natural se vinde cu 100.000 euro kilogramul) iar in 1908 s-a reusit in sfarsit obtinerea pe cale sintetica a mirosului de lacramioare prin substanta denumita Hidroxicitronellal (nu exista extract natural de lacramioare). Aldehidele alifatice (substante chimice cu un miros puternic si foarte intepator descoperite in 1903 ) au folosite pentru prima data de catre Ernest Beaux in combinatie cu extractul de ylang-ylang in 1921 dand nastere celui mai vandut parfum din lume, Chanel nr 5.  In zilele noastre parfumurile contin intre 5-20% extracte naturale, restul fiind substante sintetice, adica substante reproduse in laborator avand la baza componente naturale sau chimice.

Creatorii parfumurilor

 Majoritatea aromelor din produsele aromate din lume sunt create de catre sapte mari companii care isi desfasoara activitatea intr-o anonimitate pastrata cu mare grija. Acestea sunt urmatoarele :

 International Flavours & Fragrances (Statele Unite)

Givaudan Roure (Elvetia)

Quest International ( Anglia)

Firmenich (Elvetia)

Haarmann & Reimer (Germania)

Dragoco (Germania)

Takasago (Japonia)

Acestia sunt gigantii industriali ce produc si vand un produs specific si total neobisnuit : moleculele.

Moleculele acestora genereaza cifre de afaceri de 20 miliarde de dolari pe an, avand sute de chimisti angajati (ce isi petrec zilele combinand atomi pentru a crea noi molecule cu noi mirosuri) si o armata de parfumieri (ce isi petrec zilele amestecand aceste molecule pentru a obtine noi elixiruri).

Acesti giganti au parfumieri ce lucreaza pentru corporatii mari precum Johnson & Johnson, Procter & Gamble, creand aromele pentru detergenti precum Tide sau sapunul Palmolive si  au parfumieri ce creeaza aromele pentru parfumurile marilor case precum Armani, Jean Paul Gaultier si altii. In realitate, majoritatea parfumurilor din lume puse pe piata sub numele marilor case sunt create de fapt de parfumierii profesionisti din laboratoarele ferecate ale acestor giganti. Numele acestora nu apare niciodata pe ambalajele parfumurilor sau ale detergentilor, astfel incat consumatorii traiesc cu impresia ca parfumurile renumite ii au drept creatori pe cei ce poarta numele casei respective. Acest lucru nu se intampla nici chiar in cazul celor trei firme ce isi creeaza ele insele parfumul  si isi au propriile ,,nasuri'' : Chanel il are parfumier pe Jaques Polge, Jean Patou pe Jean-Michel Duriez iar Guerlain pe  Sylvaine Delacourte.